Pricomigdale

  
Pricomigdale sau priconuci cum zice MIhaita 🙂

Cand eram copil petreceam foarte mult timp cu matusa mea, sora mamei care locuia in apropiere si care era mereu „acolo” cand aveam nevoie.

Ea facea foarte multe prajituri. In perioada aceea nu se gaseau foarte multe prajituri de cumparat si chiar daca le gaseai erau scumpe.  Imi amintesc cum ajungeam de abia la nivelul mesei dar cautam cu privirea crema de branza cu stafide. Imi amintesc caldura din bucatarie cand incingea soba si cuptorul pentru cozonaci, cand il certa pe unchiul ca deschide usa si intra frigul…”dau inapoi” cozonacii, 🙂 Orice prajitura presupunea o pregatire temeinica inainte si munca multa. Nu avea mixer electric, nu folosea praf de copt sau bicarbonat iar bucataria era pregatita din timp…incalzea incaperea, cuptorul, tapeta tavile cu ulei si faina si scotea apa din unt. Lua „castronul de fier” ( de inox dar eu ii ziceam castronul de fier) si arcul tot de fier( telul :)) si freca untul pana se alegea apa…”eee uite si tu ce unt…plin de apa…apa asta ne strica prajitura” si avea o satisfactie enorma cand vedea stropii de apa desi mainile ii amorteau de cat batea cu „arcul” :). Catronul de fier si arcul erau mereu prezente…

Bezelele erau sacrificiul suprem :). Tineam castronul de fier cu manutele amandoua astfel incat tusa sa poata bate tare cu arcul si mi se parea ca iese magie. Din „zeama de ou ” rasarea o spuma aaaaalba alba si frumoasa. Doamne cat asteptam sa imi dea arcul la sfarsit. Imi lasa si cateva moate de spuma sa ma satur, niciodata nu ma saturam si mai bagam o data degetele in spuma.

 

Pe cat sunt de dulci si firave, pe atat de greu se fac bezelele…sau, mai bine zis, se faceau:). MIe nu mi-au iesit nici cand le faceam la mixerul de mana, ma plictiseam si de multe ori nu duceam procesul la capat. Cel mai mult mi-am dorit un mixer profesional, static , pentru bezele.

Am avut un Kenwood TitaniumChef pentru testare de la Buzzstore….wow! INitial parea nava spatiala , apoi mi-am dat seama ca este simplu de folosit si cel mai mult, mi-a placut ca poti renunta la anumite „artificii” ajutatoare din ingrediente si totusi sa iasa perfect reteta. Ma refer aici la amidonul care se pune in bezele sau picul de faina pe care tusa nu le folosea. Ma refer si la praful de copt sau bicarbonat care dau „gust comercial” prajituilor. Un robot care bate singur albusurile cu zahar, care te lasa sa ii alegi viteza potrivita si care iti da voie sa faci si altceva in timpul acesta. In ceea ce ma priveste este singurul robot de genul acesta testat si mi se pare ca este deja, de neinlocuit.

L-am folosit pentru bezele si pricomigdale, adica bezele cu nuci. In reteta originala de pricopmigdale se pune si faina dar nu am vrut sa pun. Pur si simplu peste bezea am pus nuca macinata.

Ingrediente:

3 albusuri

120 grame de zahar

20grame de zahar brun

100 grame de nuci masinate

In bolul de mixer se bat spuma albusurile cu zaharul turnat treptat, spuma trebuie sa fie alba imaculat, sa faca moate si sa stea nu curga din castron. L a final amestecati incet cu o spatula nuca macinata. Se pune compozitia cu un pos pe o  tava tapetata,  se da la cuptor cu usa cuptorului intredeschisa si focul mic.

Trebuie focul mic ca ele sa se faca si in interior, altfel devin crocante la exterior si raman moi in interior. Le putem depozita in cutie inchisa si le consumam in timp… 🙂

Succes!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *